Tradisionele resepte

Hünkarbeğendi (plesier van die sultan)

Hünkarbeğendi (plesier van die sultan)

Sit die vleis in 'n pan oor matige hitte totdat al die water verdamp het; voeg botter en fyngekapte ui en knoffel by; laat dit nog 5-6 minute op die vuur en voeg dan warm water by om die vleis te bedek; bedek met 'n deksel na kook, tot die vleis sag is; voeg aan die einde die sous, sout en peper by.

Die eiervrugte word gebak, skoongemaak en fyngekap; Gooi die botter in 'n pan en dan die meel.

As die meel 'n goue kleur begin aanneem, voeg die eiervrug by. Laat dit op die vuur, roer aanhoudend vir 5-6 minute, en voeg dan die melk by. Laat dit op die vuur (aanhoudend roer) totdat die melk verdamp (dit moet soos 'n puree wees wat nie baie sag is nie); voeg die gerasperde kaas by, laat dit nog 'n paar minute op die vuur staan.


Kat_filosoof

Daarom moet u, as u werk, die ekonomiese doeltreffendheid van u werk in ag neem. Dit is normaal om so te wees. Maar ek dink ek kan 'n bietjie anders na die probleem kyk: laat ons kyk na ekonomiese doeltreffendheid om te sien hoe dit met ons werk. Dit is duidelik dat as ons nie doeltreffend is nie, ons nie oor ons werk kan sê dat dit te groot sou wees nie. Doeltreffendheid lei gewoonlik tot inkomste. Hoe hoër die inkomste uit die verrigte werk, hoe hoër is die werksdoeltreffendheid, mits die pogings egter laer is. Tegnologiese ontwikkeling maak die pogings minder. Wat vroeër deur die werk van baie mense gedoen is, kan nou gedoen word deur 'n enkelpersoon (gespesialiseerde) robotmotor. Dus is tegnologie 'n belangrike aspek in terme van toenemende doeltreffendheid. Maar die probleem is nie so eenvoudig nie: die resultaat van die werk (sowel as die werk) moet van kwaliteit wees. Kwaliteit is 'n belangrike voorwaarde dat u uself op die mark kan plaas met u produkte en die kompetisie die hoof kan bied.

Ons het dus 'n verhouding in drie, so te sê: werk ---- & kwaliteit kwaliteit ------ & gt doeltreffendheid. Maar ons moet nie die uitgawes wat gemaak moet word om die prestasie te behaal, verwaarloos nie. Ek dink hierdie uitgawes kan in sekere situasies as beleggings beskou word. Byvoorbeeld, 'n goeie werk en 'n produk van hoë gehalte vereis 'n hoëprestasietegnologie, maar ook 'n goed gekwalifiseerde arbeidsmag. Ons kan dus praat oor beleggings wat gemaak word in tegnologie, in die opleiding van die arbeidsmag, ens.

Ek sien dat ons hierdie kwessies uit die oog verloor. Daar is gesê dat ons ekonomie hoofsaaklik op verbruik gebaseer was en nie op produksie nie. Van die begin af kan hierdie benadering - gebaseer op verbruik - slegs lei tot groot eksterne skuld, want sonder die produksie en verkoop van goedere kan u hierdie verbruik nie verseker en ondersteun nie. As verbruik die basis is, beteken dit dat ons eintlik verbruik wat ander produseer. Dit verklaar die groot tekort op die lopende rekening wat ons land tans het: ons is afhanklik van invoer. Onder sulke omstandighede, in ons land, ly werk ook. Eintlik, as u nog steeds aan diens bly en hierdie ding werk, is daar geen sin om te werk nie. Hier dink ek dit is ons swak punt, want op hierdie manier het die Roemeense ekonomie verval. En ek glo dat ons die enigste gesonde groei moet oorweeg wat gebaseer is op produksie. Hierdie ekonomiese krisis is ook 'n oomblik van waarheid. Dit wys ons duidelik waar ons is en dat 'n versteurde verbruik nie onbepaald kan voortduur nie. Ons is in 'n betreurenswaardige situasie: ons het nie meer geld nie en is afhanklik van die IMF.

Persoonlik dink ek dat ons die groot bedryf moet herbou. Dit is natuurlik nou nie maklik nie. Ons het die idee van KMO -ontwikkeling aangegaan, maar ek dink nie dit is 'n oplossing nie. Klein en medium ondernemings kan uit hul aard nie 'n hoë inkomste hê nie, dus kan hulle nie rykdom skep nie. Hulle het in ons land horisontaal en veral op die gebied van dienste ontwikkel. Laat ons nie vergeet dat die ontwikkelde lande van die Weste op groot industriële ondernemings gebaseer is nie, want slegs hierdie ondernemings kan die ware pilare van die nasionale ekonomie verteenwoordig. Die ontwikkeling van KMO's is bykomend tot hierdie groot ondernemings gedoen, en dit lyk vir my normaal. Onder hierdie omstandighede speel KMO's 'n voordelige rol omdat dit waarde toevoeg en op hierdie manier werk geskep word. Maar ek dink nie dat 'n ekonomiese ontwikkeling wat slegs op KMO's gebaseer is moontlik is nie omdat die inkomste van hierdie KMO's laag is - dus is die belasting aan die staat in verhouding: nog steeds laag - en absorbeer slegs 'n klein deel van die arbeidsmag wat beskikbaar is op die markwerk wat hulle nie wesenlik kan bevredig nie. Daar moet bygevoeg word dat KMO's in ons land gewoonlik klein familieondernemings is, en dit gaan daaroor. Ek wonder regtig of hulle nie eintlik 'n familieondernemingsonderneming is nie en nie altyd oor die nodige tegnologie en vaardige personeel beskik om iets doeltreffends te kan doen nie. Op hierdie manier kan die materiële en sosiale behoeftes van die samelewing nie bevredig word nie. Alhoewel die voordeel van groot ondernemings met moderne tegnologie in die eerste plek die hoë inkomste sou wees en die hoë kapasiteit om arbeid op te neem. 'N Groot onderneming kan 'n grootskaalse ekonomiese ontwikkeling van die hele streek waar dit geleë is, volhou. Kan 'n klein KMO dit doen? Duidelik nie! Veral omdat in ons land sommige KMO's in vorm is. Vlak vorms!

Mevrou Corina Cretu haal op die blog die nuutste Eurobarometer aan en onder meer sê dit:

Dit verbaas my nie. Trouens, dit bevestig wat ek hierbo gesê het: in ons land word die materiële behoeftes van die samelewing nie bevredig nie, en ook nie die sosiale nie, en die gevolg is 'n hoë mate van ontevredenheid van die bevolking (die meeste word geraak 40 jaar oud). Ek skat dat hierdie ontevredenheid sal toeneem omdat ek nie 'n vinnige oplossing vir die probleme sien nie, maar ek vermoed dat dit vererger. Ek dink ons ​​moet oplossings op medium en lang termyn hê. Ek dink nie daar kan dadelik iets gedoen word nie. Wat nou gedoen kan word, is 'n goeie bestuur deur die regering van hierdie krisissituasie. Wat die regering probeer doen. Kom ons hoop vir die beste. Maar die visie van ekonomiese heropbou moet medium- en langtermyn wees.

Ek sou nog iets byvoeg. Ekonomiese doeltreffendheid hang nou saam met bemarking. Ons is baie sleg in hierdie verband, want ons kyk nie daarna om met vrymoedigheid die mark te betree nie. Besigheid moet met moed gedoen word. My persepsie is dat bemarking in ons land verniet gesien word as iets "eksoties" of net as 'n goeie "teorie", soos alle teorieë. Dit is nie so nie. Dit is duidelik dat ons 'n swak kapitalistiese kultuur het, die oorsake is bekend - 45 jaar kommunisme, ek dring nie daarop aan nie. Maar 'n ekonomiese ontwikkeling sonder 'n bemarking bekwaam, in staat om waarde toe te voeg en prestasie te skep, kan myns insiens nie. Die studie van die mark, sy behoeftes en die verhoudings tussen die spelers op die mark is veral belangrik. Maar die belangrikste ding is die aksie op die mark. Ons kort dit. Ons is geneig om burokraties, staties te wees. Ek dink ons ​​moet verander. Dit is duidelik dat nie almal so is nie, maar die lente werk nie met 'n blom nie.

Ek let ook op een ding: ons sien geen volhoubare ontwikkeling van die land met vertroue in sukses nie. Ons kyk na haar met twyfel, met wantroue, probeer om ander ouer mense nie te steur nie - ontwikkelde lande, met invloed, hoë belange omdat ons al honderde jare lank gewoond geraak het aan die soen van die sultan se pantoffel, het ons by onsself gesê: 'met die swaard kap dit nie,' het ons eer aan 'n vreemde mag soos die Sowjetunie gebring, sodat dit nie ons leiers sou doodmaak nie, sodat dit nie ons land sou binnedring nie. Hierdie refleksies wat mettertyd deur die geskiedenis heen verkry is, moet opsy gesit word. Ons is 'n waardige volk in die EU en ons moet ons so gedra!


Wat is die doel van werk?

Oor werk en meer.

ekonomies = die verhouding tussen die resultate wat in die ekonomiese aktiwiteit verkry is en die pogings wat aangewend is. (& lt fr. efficiency, lat. efficiency)
Bron: MDN |

Daarom moet u die ekonomiese doeltreffendheid van u werk in ag neem wanneer u werk. Dit is normaal om so te wees. Maar ek dink ek kan 'n bietjie anders na die probleem kyk: laat ons kyk na ekonomiese doeltreffendheid om te sien hoe dit met ons werk. Dit is duidelik dat as ons nie doeltreffend is nie, ons nie oor ons werk kan sê dat dit te groot sou wees nie. Doeltreffendheid lei gewoonlik tot inkomste. Hoe hoër die inkomste uit die verrigte werk, hoe hoër is die werksdoeltreffendheid, mits die pogings egter laer is. Tegnologiese ontwikkeling maak die pogings minder. Wat vroeër deur die werk van baie mense gedoen is, kan nou gedoen word deur 'n enkelpersoon (gespesialiseerde) robotmotor. Dus is tegnologie 'n belangrike aspek in terme van toenemende doeltreffendheid. Maar die probleem is nie so eenvoudig nie: die resultaat van die werk (sowel as die werk) moet van kwaliteit wees. Kwaliteit is 'n belangrike voorwaarde dat u uself op die mark kan plaas met u produkte en die kompetisie die hoof kan bied.

Ons het dus 'n verhouding in drie, so te sê: werk ---- & kwaliteit kwaliteit ------ & gt doeltreffendheid. Maar ons moet nie die uitgawes wat gemaak moet word om die prestasie te behaal, verwaarloos nie. Ek dink hierdie uitgawes kan in sekere situasies as beleggings beskou word. Byvoorbeeld, 'n goeie werk en 'n produk van hoë gehalte vereis 'n hoëprestasie-tegnologie, maar ook 'n goed gekwalifiseerde arbeidsmag. Ons kan dus praat oor beleggings wat gemaak word in tegnologie, in die opleiding van die arbeidsmag, ens.

Ek sien dat ons hierdie kwessies uit die oog verloor. Daar is gesê dat ons ekonomie hoofsaaklik op verbruik gebaseer was en nie op produksie nie. Van die begin af kan hierdie benadering - gebaseer op verbruik - slegs lei tot groot eksterne skuld, want sonder die produksie en verkoop van goedere kan u hierdie verbruik nie verseker en ondersteun nie. As verbruik die basis is, beteken dit dat ons eintlik verbruik wat ander produseer. Dit verklaar die groot tekort op die lopende rekening wat ons land tans het: ons is afhanklik van invoer. Onder sulke omstandighede, in ons land, ly werk ook. Eintlik, as u nog steeds aan diens bly en hierdie ding werk, is daar geen sin om te werk nie. Hier dink ek dit is ons swak punt, want op hierdie manier het die Roemeense ekonomie verval. En ek glo dat ons die enigste gesonde groei moet oorweeg wat gebaseer is op produksie. Hierdie ekonomiese krisis is ook 'n oomblik van waarheid. Dit wys ons duidelik waar ons is en dat 'n versteurde verbruik nie onbepaald kan voortduur nie. Ons is in 'n betreurenswaardige situasie: ons het nie meer geld nie en is afhanklik van die IMF.

Persoonlik dink ek dat ons die groot bedryf moet herbou. Dit is natuurlik nou nie maklik nie. Ons het die idee van KMO -ontwikkeling aangegaan, maar ek dink nie dit is 'n oplossing nie. Klein en medium ondernemings kan uit hul aard nie 'n hoë inkomste hê nie, dus kan hulle nie rykdom skep nie. Hulle het in ons land horisontaal en veral op die gebied van dienste ontwikkel. Laat ons nie vergeet dat die ontwikkelde lande van die Weste op groot industriële ondernemings gebaseer is nie, want slegs hierdie ondernemings kan die ware pilare van die nasionale ekonomie verteenwoordig. Die ontwikkeling van KMO's is bykomend tot hierdie groot ondernemings gedoen, en dit lyk vir my normaal. Onder hierdie omstandighede speel KMO's 'n voordelige rol omdat dit waarde toevoeg en op hierdie manier werk geskep word. Maar ek dink nie dat 'n ekonomiese ontwikkeling wat slegs op KMO's gebaseer is moontlik is nie, omdat die inkomste van hierdie KMO's laag is - dus is die belasting aan die staat in verhouding: steeds laag - en absorbeer slegs 'n klein deel van die arbeidsmag wat beskikbaar is op die markwerk wat hulle nie wesenlik kan bevredig nie. Daar moet bygevoeg word dat KMO's in ons land gewoonlik klein familieondernemings is, en dit gaan daaroor. Ek wonder regtig of hulle nie eintlik 'n familieondernemingsonderneming is nie en nie altyd oor die nodige tegnologie en die geskoolde arbeidsmag beskik om iets doeltreffends te kan doen nie. Op hierdie manier kan die materiële en sosiale behoeftes van die samelewing nie bevredig word nie. Alhoewel die voordeel van groot ondernemings met moderne tegnologie in die eerste plek die hoë inkomste sou wees en die hoë kapasiteit om arbeid op te neem. 'N Groot onderneming kan 'n grootskaalse ekonomiese ontwikkeling van die hele streek waar dit geleë is, volhou. Kan 'n klein KMO dit doen? Duidelik nie! Veral omdat in ons land sommige KMO's in vorm is. Vlak vorms!

Mevrou Corina Cretu haal op die blog die nuutste Eurobarometer aan en onder meer sê dit:

Dit verbaas my nie. Trouens, dit bevestig wat ek hierbo gesê het: in ons land word die materiële behoeftes van die samelewing nie bevredig nie, en ook nie die sosiale nie, en die gevolg is 'n hoë mate van ontevredenheid van die bevolking (die meeste word geraak 40 jaar oud). Ek skat dat hierdie ontevredenheid sal toeneem omdat ek nie 'n vinnige oplossing vir die probleme sien nie, maar ek vermoed dat dit vererger. Ek dink ons ​​moet oplossings op medium en lang termyn hê. Ek dink nie daar kan dadelik iets gedoen word nie. Wat nou gedoen kan word, is 'n goeie bestuur deur die regering van hierdie krisissituasie. Wat die regering probeer doen. Kom ons hoop vir die beste. Maar die visie van ekonomiese heropbou moet medium- en langtermyn wees.

Ek sou nog iets byvoeg. Ekonomiese doeltreffendheid hang nou saam met bemarking. Ons is baie sleg in hierdie verband, want ons kyk nie daarna om met vrymoedigheid die mark te betree nie. Besigheid moet met moed gedoen word. My persepsie is dat bemarking in ons land verniet gesien word as iets "eksoties" of net as 'n goeie "teorie", soos alle teorieë. Dit is nie so nie. Dit is duidelik dat ons 'n swak kapitalistiese kultuur het, die oorsake is bekend - 45 jaar kommunisme, ek dring nie daarop aan nie. Maar 'n ekonomiese ontwikkeling sonder 'n bemarking bekwaam, in staat om waarde toe te voeg en prestasie te skep, kan myns insiens nie. Die studie van die mark, sy behoeftes en die verhoudings tussen die spelers op die mark is veral belangrik. Maar die belangrikste ding is die aksie op die mark. Ons kort dit. Ons is geneig om burokraties, staties te wees. Ek dink ons ​​moet verander. Dit is duidelik dat nie almal so is nie, maar die lente werk nie met 'n blom nie.

Ek let ook op een ding: ons sien geen volhoubare ontwikkeling van die land met vertroue in sukses nie. Ons kyk na haar met twyfel, met wantroue, probeer om ander ouer mense nie te steur nie - ontwikkelde lande, met invloed, hoë belange omdat ons al honderde jare lank gewoond geraak het aan die soen van die sultan se pantoffel, het ons by onsself gesê: 'met die swaard kap dit nie,' het ons eer aan 'n vreemde mag soos die Sowjetunie gebring, sodat dit nie ons leiers sou doodmaak nie, sodat dit nie ons land sou binnedring nie. Hierdie refleksies wat mettertyd deur die geskiedenis heen verkry is, moet tersyde gestel word. Ons is 'n waardige volk in die EU en ons moet ons so gedra!


Trek jou bra's uit!

In die Shari (Islamitiese wet, wat ook 'n burgerlike wet is in sommige lande van die Islamitiese godsdiens) word gesê dat vroueklere gekenmerk moet word deur beskeidenheid. Daarom moet Moslem -vroue volgens die digter beskeie wees & quot; na die woord, na die hawe & quot; Mooi, is dit nie? Stel jou voor, liewe mans, 'n paar skandelike vroue, met hul oë net weg, huisvroue, wat die hele dag sjerp maak en vir jou kak en koue water bedien. En in die nag. Wel, die nag is duisend en een nag. Maar die Islamitiese groep Al Shabaab, wat die sentrale en suidelike Somalië beheer, het die Heilige Wet vertolk dat beskeidenheid beteken dat vroue nie bra's dra nie. As u 'n bh dra, beteken dit dat u mislei, dat u nie beskeie is nie, dat u trots is op sterk borste en dat u Allah self mislei, mag sy naam vir ewig verheerlik word.

Daarom het die Al Shabaab-groep selfregulering beveel. Die mobiliserende slagspreuk van die oomblik in Somalië is: Af met die kitare! Spanne van kundiges is saamgestel, waaronder fundamentaliste onder fundamentaliste, gewoonlik van mense met bewende hande en surabaarde (die ouderdom van diegene wat porno -tydskrifte onder ons hande koop en geen geduld het tot by die huis nie: ek maak dit oop in die trem en kyk saggies na die foto's), wat deur die hoofstad Mogadishu loop en kyk of die vroue nie 'n bra dra nie. Die gewone metode is om te palpeer, soos die veearts met die uier doen, om te sien waarom die koei nie melk gee nie. Hoe kan ek sien hoe 'n jonger een met 'n paar ballonne deur 'n dom boerka steek, hoe spring ek om haar aan te raak: het sy nie 'n tier nie? Want as hy sy borste onnatuurlik, onnatuurlik opgehef het, is dit teen Allah en sy profeet Mohammed. Die bra is 'n vervaardiging van seitan, die beskermheer van die blanke en westerse kultuur, 'n korrupte, gulsige, imperialistiese en onderdrukkende kultuur.

Daarom word diegene wat gevang word met 'n beha op openbare pleine geslaan om 'n voorbeeld te stel vir ander wat versoek word om die imperialistiese bra te dra. Natuurlik word die geslaan voorheen uitgetrek. En dit is nie bekend waarom die imams bevind het dat vroue in die straf in die kaal vel nie veel onthou nie, afgesien van 'n paar ondeunde en vroom babas, maar slegs mans met oë wat brand deur die gloei van passie. van geloof.

Islamiste voel ook bedreig deur heavy metal -musiek. Op die Inliniedreapta.net -webwerf is 'n uittreksel uit 'n televisiegesprek tussen 'n fundamentalis en 'n paar goeie seuns en meisies met pragtige, dromerige oë, net soos oosterse vroue, seuns en meisies wat heavy metal -musiek in hul land wil bekendstel., Egipte . Maar die meerderheid van die openbare mening is van mening dat dit in die poging van jongmense die Sionistiese 'werk' is. Hier is wat die fundamentalis sê (en hou in gedagte dat ons in 'n gematigde Islamitiese land is): & quot; seisoen, steriliseer (1) Arabiese verbruikers om die groei van die Moslem -bevolking te stop, ba (2) maak hulle mal daarna liefhê en seksuele chaos in die morele aard van die land veroorsaak, of (3) maak Arabiese mans mal van begeerte na Jode, wat dan baie kinders uitstort en die bevolking van Israel toeneem. Inshallah, al die Sionistiese truuks het misluk. Maar die Sioniste sal nie moed opgee nie. Vir 'n rukkie bederf ek Egipte op die mees verraderlike manier. Met heavy metal & quot.

En ek sou nog 'n voorbeeld gee, wat ek in 'n notaboek neergeskryf het. Ek kan nie onthou waar ek dit vandaan kom nie. Het u dit neergeskryf in een van die artikels oor Islam wat weerklink soos 'n palm van Valeriu Gherghel? Mei. Die fragment is in elk geval die moeite werd om te herlees. Hier is 'n paar verhale vir gelowiges van Ayatholah Khomeini: & quot; 'n Man kan seks hê met diere soos skape, koeie, kamele en so meer. Hy moet in elk geval die dier doodmaak nadat hy 'n orgasme gehad het (hier verstaan ​​ek nie: wie moet 'n orgasme hê nie? Die dier met vier bene of die een met twee? -N.m.). Hy hoef nie sy vleis in sy eie dorp te verkoop nie, maar die verkoop daarvan in die volgende dorp is toegelaat & quot.

Helaas, arme priester Corogeanu van Tanacu! Wel, dit is 'n lam langs die byeenkoms van oropsiste van die bogenoemde lewe, van fanatici, wat boei na geluk, menslike skoonheid, wat plesier veroordeel, lag verag en intelligensie vervolg. En as u dink dat hulle die bewondering van idiote wek en telkens daarin slaag om verskillende vorme van terreur te vestig. Wes -Europa word deur Moslems binnegeval. Amerika ook. Maar politici slaap of dryf op die golwe van 'n afgrond van humanitarisme. President Obama het byvoorbeeld die intergeloofsadvokaat Delia Mogahed, 'n egte feminis, 'n egte Moslem, wat die 'vooruitgang van wit-onderdrukte kulture' ondersteun.

En so neem Islam toe soos in die sultan se droom in Letter III. En hy het die baarmoeder aan sy sy.


Inhoud

Ontbyt

Turke verkies gewoonlik 'n ryk ontbyt. 'N Tipiese Turkse ontbyt bestaan ​​uit kaas ( Beyaz peynir , Kasar ens.), botter, olywe, eiers, muhammara, tamaties, komkommers, konfyt, heuning en kajak, sucuk ('n pittige Turkse vleis soortgelyk aan wors), pastırma , Borek , gevoel , donut , gebakte deeg (bekend as piepie ), sowel as sop word as 'n oggendmaal in Turkye geëet. 'N Spesialis vir ontbyt word menemen genoem, wat voorberei word met tamaties, groenrissies, uie, olyfolie en eiers. Die ontbyt -spyskaart kan ook kuymak bevat (afhangende van die provinsie staan ​​die gereg ook bekend as muhlama, mıhlama en yağlaș ). Altyd word Turkse tee vir ontbyt bedien. Die Turkse woord vir ontbyt, kahvaltı , beteken "voor koffie".

Tuisgemaakte kos

Tuisgemaakte kos word steeds deur die Turke verkies. Alhoewel die nuwe manier van lewe die nuwe generasie dwing om buite te eet, verkies Turke gewoonlik om tuis te eet. 'N Tipiese maaltyd begin met sop (veral in die winter), gevolg deur 'n skottel groente (olyfolie of gemaalde vleis), vleis of peulgewasse wat in 'n pot gekook word (gewoonlik met vleis of maalvleis), dikwels met of voor Turkse pilav, pasta of bulgur pilav vergesel van 'n slaai of cacık (bak koue jogurt verdun met knoffel, sout en komkommerskywe). In die somer eet baie mense verkieslik 'n koue skottel groente wat met olyfolie gekook is ( zeytinyağlı yemekler ) in plaas van sop, voor of na die hoofgereg, wat ook 'n bord hoender, vleis of vis kan wees.

Restaurante

Alhoewel kitskos gewild word en baie groot buitelandse kitskosketens in Turkye oopgemaak is, maak die Turke steeds staat op die ryk en uitgebreide geregte van die Turkse kombuis. Daarbenewens veral tradisionele Turkse kos Kofta , döner , kokoreç , kom, midye tava, Borek en gozleme , word dikwels as kitskos in Turkye bedien. Uit eet was nog altyd algemeen in groot winkelstede. Esnaf lokantası (dws restaurante vir handelaars en handelaars) is wydverspreid en bedien tradisionele Turkse kombuis teen bekostigbare pryse.

Somerkombuis

In die warm Turkse somer bestaan ​​'n maaltyd dikwels uit gebraaide groente soos eiervrug (eiervrug) en soetrissies of aartappels bedien met jogurt of tamatiesous. Menemen en çılbır is tipiese somergeregte wat op eiers gebaseer is. Skaapkaas, komkommers, tamaties, spanspekke en spanspekke maak ook 'n ligte somermaaltyd. Diegene wat van helva hou as nagereg verkies somer helva , wat ligter en minder soet is as gewoonlik.

Belangrike bestanddeel

Bestanddele wat algemeen in Turkse spesialiteite gebruik word, sluit in: lam, beesvleis, rys, vis, eiervrug, groenrissies, uie, knoffel, lensies, bone, courgette en tamaties. Okkerneute, veral pistache, kastaiings, amandels, haselneute en okkerneute, saam met speserye, speel 'n spesiale plek in die Turkse kombuis en word wyd gebruik in nageregte of afsonderlik geëet. Griesmeel word gebruik om 'n gebakte koek te maak Revan en irmik helvasi .

dit kan gemeng word met koljander, komyn en haspir om 'n spesery vir vis te maak

Gemaalde sumak kan gebruik word om slaaie, pilav en sop te geur. 'N Mengsel van sumac speserye, gedroogde tiemie en gebraaide sesamsaad word saam met geroosterde vleis gebruik.

Olywe kom ook gereeld voor by verskillende ontbyte en maaltye. Beyaz peynir en jogurt maak deel uit van verskeie geregte, waaronder Borek, Manti, kebab en cacık.

Olies en vette

Botter of margarien, olyfolie, sonneblomolie, canola -olie en mielieolie word wyd gebruik vir kook. Sesam-, haselneut-, grondboontjie- en okkerneutolies word ook gebruik. Kuyruk yağı (skaapstertvet) word soms in kebabs en vleisgeregte gebruik.

Vrugte

Die ryk en diverse flora van Turkye beteken dat die vrugte gevarieerd, volop en goedkoop is. In die Ottomaanse kookkuns vergesel vrugte vleis dikwels as bykos. Pruime, appelkose, granate, pere, appels, druiwe en vye is saam met baie sitrusvrugte die vrugte wat die meeste gebruik word, hetsy vars of gedroogde, in die Turkse kombuis. Byvoorbeeld, kompos (kompote) of hoşaf (uit Persies khosh âb , wat letterlik 'mooi water' beteken) is een van die belangrikste versierings van vleis of pilav. Dolma en Pilav bevat gewoonlik aalbessies of rosyne. Etli Yaprak Sarma (wingerdblare gevul met vleis en rys) was voorheen gekook met suurpruime in die Ottomaanse kookkuns. Turkse nageregte bevat gewoonlik nie vars vrugte nie, maar kan gedroogde variëteite bevat.


Aubergines (in Turks: patlik ) het 'n spesiale plek in die Turkse kookkuns.

Vleis

In sommige streke is die vleis, wat meestal slegs tydens huwelikseremonies of tydens etes geëet is Kurban Bayramı ( Eid ul-Adha ) ca. etli pilav (vleis pilav), het sedert die bekendstelling van industriële produksie deel geword van die daaglikse dieet. Die kalfsvleis, wat voorheen vermy is, word nou wyd verbruik.

Die belangrikste gebruik van vleis by kook is die kombinasie van maalvleis en groente, met name soos kıymalı fasulye (gemaalde vleisboontjies) of kıymalı ıspanak (spinasie met gemaalde vleis, wat soms saam met jogurt bedien word).

Alternatiewelik, in kusstede, is sulke goedkoop visse algemeen beskikbaar sardalya (sardientjies) of Hamme (ansjovis), sowel as vele ander met seisoenale beskikbaarheid. Die verbruik van pluimvee, byna uitsluitlik hoender en eiers, is algemeen. Lammemelk, wat eens die gewildste vleisbron in Turkye was, is 'n klein deel van die huidige verbruik. Kuzu çevirme , kook van melkvleis, wat eens 'n belangrike seremonie was, word selde gesien.


Satan se vierde beswaar

Eksodus 10.24: Toe het Farao Moses geroep en gesê: Gaan, dien die HERE alleen; laat u kleinvee en u beeste nie agterbly nie;

Watter woede! Farao erken nou dat kinders saam met hul ouers moet gaan, hy kan hulle nie meer vashou nie. God se hand druk te hard op hom en sy hele land. Maar die vyand het 'n laaste beswaar. As hy nie 'n enkele ledemaat van die mense kan behou nie, moet ten minste die kuddes en kuddes bly. Op hierdie manier wil hy hulle beroof van die moontlikheid en die middele om die Here te dien, wil hy hulle met leë hande laat gaan. Maar kom ons kyk na die edele woord van Moses, die getroue dienaar van die Here. Hy het 'n besondere morele skoonheid: "En Moses het gesê: U moet ook vir ons slagoffers en brandoffers in ons hand bring om aan die HERE onse God te offer; dit bly staan, want ons sal daarvan neem om die Here onse God te dien" - om hierdie inhoud ryk aan inhoud te evalueer! - "en ons weet nie wat ons die Here sal dien totdat ons daar aankom nie" (Eksodus 10: 25-26).

Ons moet ten volle en ten volle bewus wees van die goddelike gebied voordat ons 'n ware oordeel kan vorm oor die aard en omvang van Sy vereistes. Solank ons ​​in 'n wêreldse atmosfeer beweeg en ons laat lei deur 'n wêreldse gees, deur wêreldse beginsels en elemente, is dit totaal onmoontlik om 'n juiste kennis te hê van wat God welgevallig en vir Hom reg is. Ons moet staan ​​op die gebied van verlossing wat volbring is in die volle lig van die nuwe skepping, geskei van die huidige bose era, voordat ons die Here behoorlik kan dien. Slegs wanneer ons deur die kragtige werking van die Gees wat in ons woon, kan weet waarheen ons gebring is deur die dood en opstanding van Jesus Christus, kan ons onderskei wat die belangrikheid van die 'drie dae reis' is. ware Christelike diens is. Maar dan sal ons ten volle verstaan ​​en weet dat alles wat ons is en het, aan Hom behoort. 'Ons weet nie waarmee ons die Here sal dien voordat ons daar aankom nie.' Wonderlike, kosbare woorde! Mag ons die krag en die praktiese toepassing daarvan beter verstaan! Moses, die man van God, kom alle Satan se besware tegemoet deur die gebod van die Here resoluut te gehoorsaam: "Laat my volk gaan, dat hulle 'n fees in die woestyn kan hou."

Dit is die enigste ware beginsel wat ten alle tye en in alle omstandighede geldig is. Anders is dit nie moontlik om God te dien nie. Ons moet heeltemal van Egipte en die skadelike invloede daarvan geskei wees. God se opdrag en standaard moet ondanks alle besware en besware van die vyand nagekom word. Sodra ons hierdie standaard verlaat het, selfs met die breedte van 'n haar, het satan die wedstryd gewen, en ware Christelike diens en ware getuienis vir God is onmoontlik gemaak. Mag ons daarom 'onrein hou van die wêreld' om ons Here waardig te dien totdat Hy kom!

Baie kettings, swaar kettings het my een keer bymekaar gehou,
Maar die Here het hulle almal gebreek!
Bewaar my! beskerm my! God, ek wil dit hê soos nog nooit tevore nie
Hulle word weer slawe van sonde.

Oorspronklike titel: "Das Gebot Jehovas und die Einwürfe Satans"
van Botschafter des Heils in Christus, 1883, pp. 197–208, 225–236
Oorspronklike Engelse titel: "Jehovah's Demand and Satan's Objections"
van Diverse Geskrifte, deel 6

Anders as die JODE wat deur satan in die woestyn geslaan is, om nie die goddelike lering aan ALLE MENSE te bring nie, ("daarom kom die saligheid uit die Jode" & # 8211 Johannes 4/22) Anders as die gekwelde Jode, vergesel deur God in 'n Vergulde ark, Christus is aan ons gegee, vol genade - krag, waarheid - met al die goedheid en skoonheid van God. die hemelse Jerusalem & # 8230 Rom.16 / 20) toe Jesus sy kop vermorsel het. El lucrează în noi, cei înnoiţi şi făcuţi UNA cu El, şi noi lucrăm prin El, NU PRINTR-O RELAŢIE, ci… prin prezenţa Plinătăţii Lui, inclusiv a credinţei “care lucrează prin dragoste “…

Să credem că “Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin. (Rom.16/20) Pentru eliberarea omului şi a universului de sub teroarea gunoierului cosmic, pe noi ne-a făcut conlucrătorii Lui, dar nu noi lucrăm, căci am fost răstigniţi (numai moartea Lui ne izbăveşte de păcat pentru veşnicie) şi îngropaţi împreună cu El şi Hristos lucrează în noi, singurul care face totul foarte bine, pentru veşnicie. “În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignita fata de mine, şi eu faţă de lume!” (Gal.6/14) Căci El este începutul şi sfârşitul El are toată autoritatea asupra oricărui om, indiferent cât de scufundat este în păcătuire. Proprietarul care ne-a creat, a sângerat pentru fiecare şi ne-a recreat, la Golgota, a dezarmat şi dezbrăcat trupul păcatului de puterea lui şi ne-a scăpat de omul demonic, care ne-a murdărit şi otrăvit cu toate mizeriile cosmice. El ne-a făcut una cu moartea şi cu îngroparea Lui, ca să ne scape de orice urmă de mizerie, să rodească Invierea-precum în bobul de grâu mort în ţărână! Pentru noi, Hristos a suferit şi ne-a înviat, ca să trăim prin El, pentru El şi numai ÎN El. El are dreptul să lucreze prin noi, dacă este lăsat să fie Cap, nu coadă, să acţioneze suveran, prioritar, integru, integral, complet şi total. Pentru că El este perfecţiunea Dumnezeiască întruchipată în Sine În El nu se fac peticiri “creştineşti”…” Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche pentru că şi-ar lua umplutură din haina, şi ruptura ar fi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.” (Mat.9/16-17). Noi nu putem coopera cu El, dacă nu ne facem UNA cu El printr-o suferinţă, moarte, îngropare , înviere şiinaltare asemănătoare cu a lui. Numai cine (re) trăieşte suferinţa-moartea Lui faţă de păcat şi faţă de satan, moşteneşte veşnicia şi o rupe cu păgânătatea pentru totdeauna:” Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul pentru că, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi va batjocoresc. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. (1 Petru 4/1-5)

Să credem că deja, orice păcat,slăbiciune,indoială,neputinţă şi boală, dimpreună cu moartea adusă de satan au fost biruite la Golgota, unde a şters zapisul plin cu toate acuzaţiile noastre, pironindu-l prin răstignirea Lui Acolo au fost făcute de ruşine- în faţa întregului cosmos- toate bolile, neputinţele, domniile şi stăpânirile celui rau Pedeapsa care ne dă biruinţa a căzut peste Cel care a zdrobit şi nimicit, a topit toate păcătuirile prin sângerarea Lui Acum, El este de partea celui care-L crede că este mai mare şi mai tare decât satan, dimpreună cu toate oştile lui de pofte şi ispite…” El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru, cap.2/24 şi Isaia, cap. 53)

Dacă suntem în Isus, umpluţi cu Plinătatea Lui,cu Prezenţa Sa completă,suverană, “toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos” (Gal.3/27) şi când satan îşi trimite simpaticii slujitori ,blindaţi cu ispite, sau pofte, nu îşi găseşte loc de intrare, pentru ca Hristos este Usa, în El nu este păcat şi satan nu are acces în Templul Cristic Orice om când este atacat, să strige, pe loc, la…” câinele” de pază, la Protectorul Isus, pentru că pofta sau ispita să nu-şi depună ouăle în cuibul inimii sau minţii…Nici un om nu poate învinge vreun păcat, dacă luptă de unul singur şi dacă nu este blindat cu toată Învăţătura Biblică, inclusiv cu Sabia Duhului. Blestemat este acela care se încrede în om sau în propriul sine, întrucât orice om nenăscut din Sămanţa Duhovnicească, este întrupat din păcat şi zămislit în nelegiuire Isus a venit să ne cantarim-privim în El, pentru că este Întipărirea Slavei Lui şi Oglindirea Măreţiei, Bunătăţii, Frumuseţii şi Sfinţeniei Lui Dumnezeu. Nu poate o mână murdară, păcătoasă, ca să spele o altă mână, tot murdară… Singurul care a luptat şi a biruit până la sânge -contra păcatului este Hristos! Omul care crede în victoria lui Hristos asupra păcatului şi asupra satanei Omul care îl primeşte pe biruitor să locuiască integru, integral, suveran, pentru a împărăţi şi domni permanent în omul înnoit, om făcut una cu Atotputernicia Lui Omul care se face una cu îngroparea şi cu răstignirea Lui faţă de satan şi faţă de minciună, cârtire, hoţie, preacurvie şi orice alt păcat, devine una cu El, plămadit, întrupat şi din înviere, înfiere, slujire, jertfire, blândeţe, dreptate, milă, iertare, credinţa Lui-credinciosie care duce la credinţă… căci” Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”… „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9/22-24)” Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.” (Marcu 11/23-25)… Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.” (Marcu 10/27)

Apropiatul Martiraj al Globaliştilor, primit de copiii lui Dumnezeu cu bucurie, nu poate fi pus alături de slava veşniciei…” Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El… El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? (Rom.8/17-32)

El ne-a unit cu Sine şi ne-a dăruit Puterea inepuizabilă a Sângelui Vieţii Biruitoare, dimpreună cu răstignirea şi îngroparea Lui faţă cu orice ucidere, beţie, ceartă, dezbinare, vrajbă, mânie… Pe acestea, dar şi pe alte mizerii demonice, El le-a îngropat pentru totdeauna, astfel încât, nimeni să nu mai dezgroape asemenea mortăciuni date în putrefacţie, să nu le mai “savureze” … El a sângerat pentru noi, ca să devenim Una cu vorbirea, gândirea, simţirea, slujirea Lui, cu adevărul, dreptatea, bunătatea, blândeţea, evlavia, smerenia, bucuria, iertarea, dragostea, ştiinţa şi învăţătura Lui, nu Una cu minciuna, preacurvia, hoţia, cârtirea… celui rău. Nu este nevoie să lupte omul până la sânge contra vicleniei, tâlhăriei şi altor păcate, doar trebuie să-l credem pe El că a făcut-o pentru fiecare om şi pentru orice păcat şi, împreună cu El să ne blindăm cu armura Crucii, să biruim orice ispită. Deci, să-l primim să locuiască în omul lăuntric, să ne umple cu Atotputernicia Lui şi, împreună cu El să biruim orice păcat. Pentru asta să lăsăm Duhul Sfânt să întipărească tot “arsenalul” Biblic pe mintea şi inima înnoite, să mâncăm până ne săturăm din Plinătatea Lui, căci El duce greul luptei contra satanei… El a dezarmat deja păcatul de puterea lui şi…” Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.” (Rom.6 ) Să nu ne mai jucăm de-a credinţa şi păcătuirea, căci “Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evrei, cap.9/28)

Dacă nu rămânem în El, plini cu Învăţătura Lui, uniţi cu toată Plinătatea blândeţii, milei, iertării, dragostei, bunătăţii, slujirii, neprihănirii, împăcării… nu putem deveni una cu El. Căci despărţiţi de El nu putem face nimic bun până şi cele mai bune învăţături lumeşti şi fapte ale “creştinilor” sunt ca nişte zdrenţe murdare (Îs.64/6).

Noi putem birui totul doar prin El, pentru El şi numai ÎN El, unde cel rău nu poate intra. Dar nu noi putem totul, căci nimic bun nu locuieşte în omul “pădureţ”, nenăscut din nou. Putem totul, numai prin Harul Său, care s-a îndurat să locuiască în noi, prin naşterea noastră din nou. Hristos a venit plin de Har, de putere, de Adevăr, de Învăţătura Dumnezeiască, să rodească în oamenii înnoiţi, prin Practicarea sfaturilor, soluţiilor, lecţiilor, poruncilor Salen (dacă-L iubim cu fapta Duhovnicească). Dar pentru a intra şi conveţui în El, trebuie, precum Moise şi Iosua, să ne descălţăm de proaste obicee, datini, tradiţii, deprinderi, gusturi, pofte, idolatrii, învăţături şi politici lumeşti, pline cu maimuţăreli, inclusiv senzuale Ba, mai mult, trebuie să ne dezbrăcăm şi de instinctul câştigurilor lumeşti, de capricii, cârpeli peticite cu bârfe, curvii, certuri, neputinţe, viclenii şi cu alte mizerii ale gunoierului cosmic, dezavuate în Gal.5/20, pentru a fi îmbrăcaţi cu Hristos, nu cu frunze de smochin şi cu scuze, ci îmbrăcaţi cu Mantia lui, blindaţi cu Armura Cristică, dăruită în Efeseni, cap.6/10-20. Doar dacă ne golim de sine prin botezul în moartea lui, dăruit în Rom. cap.6, putem deveni una, nu doar cu suferinţa şi îngroparea Lui, ci şi cu învierea, înfierea, înălţarea, umblarea, rodirea, trăirea, moştenirea Lui. El s-a făcut una cu noi, dar noi, de ce nu vrem să ne facem una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui?! De ce îl primim, dar îl ţinem însetat şi înfometat după Hrana Duhovnicească, care nu se trece, şi pe care o asimilam din Biblie? Să nu uităm că numai “Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.” (Ioan 6/56)” Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Cum să ne mai hrănim din amăgirile uzurpatorului nimicitor? Legea Duhului de viaţa ne-a scăpat de Legea păcatului şi a morţii

Din respect, recunoştinţă, dragoste şi din iubire faţă de El, ne dăruim Lui, nu amantei lumi, ca să fim găsiţi în El, având nu o credinţă sau pocăinţă a noastră, nu având o iertare şi neprihănire pe care o dă religia noastră, ci având prezenţa, domnia Lui, plămădită din toate bunătăţile, învăţăturile şi frumuseţile Dumnezeieşti

La Golgota ne-a unit cu Sine, ne-a binecuvântat cu un noian de binecuvântări duhovniceşti, pe care ni le-a dat, din belşug, dacă rămânem Una ÎN Hristos, şi dacă dăm morţii tot ce ştim, tot ce facem, tot ce avem, tot ce este omenesc, lumesc…” Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc că un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” (Fil. cap.3/8-11) Hristos ne-a dat toată învăţătura şi practica întrupării Lui în noi, pentru ca prin Credinţa Cristică să biruim orice păcat, dacă rămânem Una cu învăţătura, cu jertfirea Lui în El ” Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.: (Ioan 17/23) Să intrăm şi să rămânem, prin mijlocirea Lui – în scutul Lui, în odihna, graţia, ascultarea, suferinţa, învăţătura, blândeţea, înfrânarea poftelor, credincioşia, răbdarea, în dragostea Lui… Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciună şi trăieşte în minciună!” (Ap.22/14-15) Numai dacă rămânem în El, ne umplem cu plinătatea Lui, ne hrănim din Poruncile Lui uşoare şi utile, mâncăm bunătăţile din care este Plămădită Pâinea vieţii şi dacă bem apa vie, ne transformă în izvoarele care ţâşnesc spre veşnicie:” …După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.” (Ioan, cap 6/57)

Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru că, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului Căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, Întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna iar prin viaţă pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Botezul “mortal”, primit prin Credinţa Dumnezeiască, dăruită prin Iisus, este meritul Domnului, căci El este alfa, omega, amin, pâinea vieţii, apa vie, învierea,credincioşia,neprihănirea,iertarea,mila şi …viaţa veşnică etc El ne-a răscumpărat de sub puterea celui rău, ne-a evadat (strămutat)din cazemata amăgitorului viclean şi, prin Uşa cea stramtă şi îngustă, ne-a strămutat în Sine, nu pentru a-l manipula în funcţie de trebuinţe, gusturi şi interese omeneşti, căci nu voia noastră, ci numai Voia lui este Sfântă, Supremă, Desăvârşită!

Gunoierul lumii şi al cosmosului, găzduit de omul neinnoit, care –i plăteşte chiria şi cu preţul vieţii, ne-a făcut una cu pământul, cu păcatul. Nimicitorul cel rău şi viclean ne-a făcut doctori în păcătuire, dar Iisus ne-a făcut “Academicieni” ai neprihănirii pentru Noul Pământ. Satan ne are la mână prin mizeriile, neputinţele şi suferinţele păcătuirii, dar, prin naşterea din nou, din sămânţa Învăţăturii Cereşti, Tata ne are la inimă, căci viaţa noastră este ascunsă cu Isuss, nu în Arca lui Noe, ci în Corabia Cristică, în Dumnezeu. .” Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! „(Ap.cap.22) Satan ne-a dezbrăcat de Chipul,comportamentul şi asemănarea Lui, dar El, Hristos, ne-a făcut Una cu El, îmbrăcaţi cu veşnicia, sfinţenia, neprihănirea, slava, frumuseţea NOII CETATI- Cetatea cea Sfantă. El ne-a făcut una cu Zidirea Duhovnicească – Una cu Noul Ierusalim, căci El este Căpetenia Cosmică a Bisericii clădită din pietrele vii, mădulare Cristice, născute din nou,” îndumnezeite” – din orice popor sau religie, înzidite, unite de liantul Duh Sfânt, cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt Una, dar Tatăl este mai mare… “Zidul era zidit de jasp, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de jasp a doua, de safir a treia, de calcedonie a patra, de smarald A cincea, de sardonix a şasea, de sardiu a şaptea, de crisolit a opta, de beril a nouă, de topaz a zecea, de crisopraz a unsprezecea, de iacint a douăsprezecea, de ametist.(continuare in Ap. cap 21 si 22)


Eliza (fragm. dintr-o povestire adevărată)

Ciclul menstrual m-a luat prin surprindere. Primele pete roșii m-au făcut să mă ascund în pivniță. Credeam că sunt semne ale morții. Am cerut ajutor abia a treia zi, când sângele ajunsese la încheietura genunchiului. L-am întrebat pe tata ce boală e asta. Mi-a dat un pachet de vată și a spus să-l folosesc. Nu mi-a spus cum. Mama era internată cu hemoragie. Probabil își provocase avort. Aveam treisprezece ani și jumătate. O colegă ne-a șoptit printr-a patra că are menstruație. Am crezut că e un fel de pojar, care nu se mută. Altădată, o fată pistruiată dintr-a șasea a zis că maică-sa a murit într-o baltă de sânge. Că îi curgea continuu pe picioare până i s-au golit venele. Când mi-am simțit ciorapii lipiți, am înțeles că trebuie să mă pregătesc. Micile scene înduioșătoare, cu mine închisă în sicriul bunicii și cu mama bocind deasupra, începeau să prindă contur. Sângele nu înceta să se scurgă, oricât stăteam eu întinsă. În a doua noapte se prelinsese pe spate, până la gât. Am crezut că-s moartă deja. Când m-am ridicat, cearșaful era lipit de spate.

M-am spălat până s-a înroșit apa din lighean. Eram curată. Am luat sulul de vată și mi l-am strecurat în chiloți. Mi-a venit să vomit. Nu am mai putut face un pas. Totul mă strângea. Trupul nu mai era al meu.

Prin anul patru de liceu eram virgină, nu cunoscusem niciun băiat, avusesem câteva experiențe, dar niciuna nu depășise nivelul explorării bustului. Nu îndrăzneam să încerc nimic, mă temeam foarte tare de o sarcină, mai ales că pe strada mea o fată murise din această cauză. Se iubea cu un băiat din cartier și urma căsătoria. A rămas însărcinată înainte de termen și au hotărât să amâne copilul. S-au dus la un fost asistent medical, care i-a injectat un medicament în vagin. Câteva zile mai târziu, fata a murit într-o baltă de sânge. Cazul s-a mușamalizat, ea a fost îmbrăcată mireasă, el mire. Părinții, tăiați de durere, găseau că e mai bine așa decât la închisoare. Mirele și-a ținut mireasa de mână până la cimitir. În spatele lor, taraful cânta muzica de petrecere pe care ar fi cântat-o și la nuntă. La urmă, femei și bărbați bocind laolaltă. Mi se părea imposibil să pățesc la fel, preferam să mă ating cu mai multă delicatețe ca de obicei, să mă înfior sub duș, să mă lipesc de vreun perete curbat, dar să nu mă dau unui băiat care să-mi facă asta. A face dragoste mi se părea o afacere periculoasă de care eu eram conștientă și mă puteam păzi.


Acad. Dumitru Matcovschi, cercetătorul care prezenta rapoartele de activitate științifică în formă poetică. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00533

9. Ținând seama de calitățile sale de militant al valorilor naționale și de munca asiduă depusă în domeniul scriitoricesc, la 12 decembrie 1995, Asociația Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Republica Moldova decidea să-i confere lui Dumitru Matcovschi titlu de academician la specialitatea „Literatura română”, iar la 27 decembrie 1995 prezidiul Academiei de Științe a Moldovei aproba candidatura acestuia. În legătură cu acordarea titlului de academician, într-o caracteristică semnată de Aureliu Scobioală se menționa: „crezul estetic al poetului se asociază celui civic, neliniștile pentru frumusețea cuvântului ce exprimă adevărul îmbinându-se organic cu neliniștile pentru tot ce tulbură frumusețea morală a omului, echilibrul naturii, pacea și dominarea binelui”.

10. În calitate de membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, D. Matcovschi a avut o activitate dinamică. În cele câteva rapoarte de activitate surprinse în dosar, acesta menționa: „A fost un an jubiliar pentru mine (2009). Mai greu adică” sau „Am muncit ca în anii cei buni… am publicat multe, multe, multe articole de ziar, nu le-am publicat însă pentru darea de seamă și nu voi face trimitere la ele”, „am avut emisiuni radiofonice, televizate, întâlniri cu cititorii mei, în școli, în colectivele de muncă, nu știu câte, nu le-am numărat, eu nu trăiesc și nu scriu după plan…”. Nu rareori D. Matcovschi se întreba: „care e statutul meu în Academiei? Nu e ca și a lui Druță, Doga?” La care tot el răspundea: „am trăit, am luptat – și pentru viață, dar și pentru cuvânt, am scris până la extenuare, cum am socotit de cuviință, nu ca să-mi dau seama, ca să fiu, aici și acum”. Cei care și-l amintesc pe academicianul Dumitru Matcovschi la ședințele Academiei de Științe a Moldovei țin minte replicile sale tăioase și discursurile sale filipice la adresa inechităților din societate.

După ce se retrăsese din viața politică,în rapoartele sale se desprinde adesea o notă de tristețe și amărăciune. Cu referire la activitatea de zi cu zi, academicianul D. Matcovschi scria: „Omul de artă, omul de cultură, omul de știință dintotdeauna n-a avut ore precise de muncă. Nu am nici eu. În primul rând din cauza sănătății, dar și din cauza unui anume specific al profesiei mele de credință: muncesc, scriu, creez, nu întotdeauna când vreau, ci doar când pot. Nu-mi planific ziua, știu că voi fi numai și numai la masa de scris, nu mai am timp de pierdut, muncesc zi și noapte, ca un osândit, o fac însă din convingere, din plăcere, dar și din datorie. Avem obligațiuni, dacă nu în fața instanțelor, în fața Celui de Sus”.

Tot despre activitatea zilnică, Dumitru Matcovschi însera următoarele:

„Ziua mea de muncă începe la masa de scris

N-aș fi fost membru al Academiei, tot așa începea.

Unde public, unde sunt republicat nu știu,

știu ce scriu, cum scriu, când scriu”.

Dumitru Matcovschi este unicul membru titular al Academiei de Științe a Moldovei care și-a prezentat realizările în rapoarte sub formă de versuri:

„A fost un an jubiliar pentru mine.

Munca de fiecare zi pentru mine este lege,

să fie așadar și pentru ceilalți colegi de breaslă…

scrisul ține de har, nu există zi să nu mă aplec asupra hârtiei,

niciodată însă nu am numărat paginile, cuvintele, cărțile scrise,

știu că sunt multe, foarte multe…”.

În raportul pe anul 2011, poetul scria: „a fost poate cel mai bun an dintre ultimele douăzeci pentru mine, cel mai rodnic. Au văzut lumina zilei două volume de versuri…”.

Daniela HADÎRCA, Lidia PRISAC, Ion Valer XENOFONTOV


ZECE CURIOZITĂȚI

ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE SATUL LOGĂNEȘTI, RAIONULUI HÂNCEȘTI

Motto: „Cu un murmur de izvor ne amintește/

Să nu uităm de vatra strămoșească/

De cuibușorul nostru „Logănești”/

Să mai venim la casa părintească”.

Fragment din Imnul satului Logănești.

Versuri și muzică de Viorel Martin

Satul Logănești este situat în nordul raionului Hâncești, la o distanță de 9 km de centrul raional și la 46 km de stația de cale ferată Chișinău. Localitatea, amplasată pe o regiune de deal, este traversată de râul Cogâlnic, cunoscut și cu formele Kogâlnic, Cohâlnic sau Cunduc. Fondul apelor din Logănești este format din 32 ha – râul Cogâlnic și un iaz.

În 1973, localitatea număra 3 796 de locuitori. Din anii 1990, numărul populației din sat este relativ stabil. În 1994 în localitate trăiau 4 149 de oameni, iar în 2004 – 4 117 locuitori. La 24 iulie 2018, numărul total al populației era estimat la 4 200 de locuitori. Peste hotare activează peste 1 000 de persoane, ale căror bani sunt utilizați la procurarea tehnicii agricole, construcția caselor de locuit și alte activități. În localitate sunt 1 476 case de locuit cu o suprafață de 229 ha. La 1966, școala a obținutp statutul de școală medie, iar în 1981 instituția de învățământ din localitate a fost transferată într-o clădire de trei etaje cu 1100 de locuri. În prezent, în Gimnaziul „Logănești” învață 270 de elevi. Grădinița de copii „Andrieș” este frecventată de 160 de copii. În Centrul de Sănătate activează doi medici cu studii superioare și șase surori medicale. Timp de șase zile pe săptămână, medicul de familie este prezent în localitate. Viața socioculturală este întreținută de două biblioteci înzestrate cu calculatoare din proiectul „Novoteca”, un stadion cu teren de fotbal etc. Fondul funciar al localității are o suprafață de 4 403 ha. Fondul forestier gestionat de Agenția de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva” este constituit din 1 543 ha, cel al APL „Logănești” – 120 ha. În sat funcționează 11 întreprinderi comerciale/SRL-uri: SRL „IMD” dispune de 25 ha de plantații cu prune și o secție de uscare și prelucrare a prunelor SRL „Crist-Valg” activează în domeniul agricol și al comerțului, dispune de brutărie SRL „Dovimar-Trans” activează în domeniul transportului peste hotare SRL „Tehnostel-Car” dispune de 94 ha de teren agricol, iar în or. Hâncești deține o fermă cu 3 000 de capete de bovine pentru carne și un abator modern SRL „V.V. Valster” are 43 ha de teren agricol pe care cultivă culturi agricole ș.a. Populația satului lucrează peste 1 300 ha de teren agricol. Se pune accent pe creșterea animalelor. Carnea este comercializată la abatorul din or. Hâncești, iar laptele este colectat la Cooperativa „Lăptișor Com” din localitate. Viața economică este animată și de alte unități: o moară pentru procesarea cerealelor și una pentru procesarea florii-soarelui, șapte magazine alimentare, două magazine de materiale de construcții, un magazin agricol. Prin sat trece drumul național R 44 Hâncești–Ungheni, 25 km, drumuri locale, din care 1,2 ha asfaltate, 10 km cu pietriș. Anual din fondul primăriei se repară 1,5 km de drum în variantă albă. Mai nou, în sat este cunoscut „drumul Gaburici”, care trece pe lângă casa părintească a actualului ministru al Economiei și Infrastructurii a Republicii Moldova. La capitolul comunicații menționăm activitatea „Moldelectrica”, cu rețele electrice cu tensiune înaltă (10 KV) SA „Moldtelecom” deține o stație ce asigură activitatea serviciilor de telefonie fixă a satului, cu peste 1200 de telefoane și internet SA „Voxtel”, „Moldcell”, care asigură funcționarea telefoniei mobile. În sat derulează proiectul „Aprovizionarea cu apă potabilă și sistemele de evacuare și purificare a apelor uzate în s. Logănești”. Rețeaua de apă este de 11 km, cu 267 de conexiuni pentru 560 de persoane. În paralel, se efectuează și lucrări la instalarea rețelelor de canalizare constituite din 3 km. Lungimea totală a rețelelor sistemelor de canalizare este formată din 16 km. În anul 2006 a început gazificarea localității. În prezent sunt instalate 12,8 km cu rețele de tensiune medie și joasă la care sunt conectate peste 600 de case, toate instituțiile administrative, trei agenți economici. Săptămânal prin localitate trec 105 rute regulate. Suprafața totală a celor opt clădiri publice este de 8 038 m ² . Una din clădirile publice utilizează surse de energie regenerabilă.

Școala primară din Logănești, în construcție, 1936. Sursă: Mihai M. Voia, Județul Lăpușna. 1934–1937, București, „Cartea românească”, 1937, vol. II, p. 124

  1. Așezarea are vestigii istorice milenare. În 2017, în proximitatea satului Logănești, specialiștii au descoperit un sit arheologic, care se întinde pe o lungime de 500 m și lățime de peste 250 m. Un strat arheologic este datat cu sec. XII î. Hr. O altă conexiune istorică este descoperirea unui cimitir medieval. În urma alunecărilor de teren, mormintele au ieșit la suprafață. În zonă au fost descoperite două monede medievale de origine suedeză, ceramică din sec. XVI–XVII.Proiectul de edificare a bisericii din s. Logănești. Pânză, dimensiunile 70×60 cm. Arhiva curentă a Bisericii „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil”
  2. În profilul unei justiții a istoriei, sfidând istoriografia, localnicii consideră că anul de întemeiere a localității începe din timpul domnului Țării Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt. Într-un uric din 1457 al voievodului Ștefan se amintește numele boierului Lohan, împroprietărit cu câteva fălci de pământ, vatra numită „siliștea Lohanului”. În anul 1600, urmașii boierului au vândut pământul logofătului Patrașco. Pe parcurs, „siliștea Lohanului” s-a contopit cu „Pulberenii din matca Cogâlnicului”, devenind moșie a Mănăstirii Neamț. La 5 aprilie 1655, în Divanul Moldovei s-a judecat neînțelegerea dintre localnici și clericii lăcașului sfânt. Într-un zapis de hotărnicire din 28 iulie 1667 a câtorva boieri moldoveni despre împărțirea satului Stolniceni, în ținutul Lăpușna, se amintește „di ocină… dinspre Lohănești”. La 25 aprilie 1740, din indicația lui Grigore Ghica Vodă, Ștefan, pârcălab de Lăpușna împreună cu căpitanul Onofrei Pojoga și vornicul Ursu din Stolniceni urmau să cerceteze cazul lui Nicolae Grosul din Ciuciuleni, care susținea că a avut scrisori de recomandare de răscumpărare a satului de la Postolache Covrig și alte rude de-ale lui, de la care pretindea că le-ar fi pierdut atunci când „i-au arsu casa lui de vreo 5 ani”. Ulterior, la 20 iunie 1740, Nicolae Grosul răscumpără cu 50 de lei de la Sandu și feciorul său, Constantin, Cărăbăț, „seliștea cu loculu Lohăneștii pe Cogâlnicu la ținutul Lăpușnii. Potrivit istoricului Sergiu Bacalov, acești Cărăbăț ar fi fost urmașii lui Ion Cărăbăţ, pârcălabul Lăpușnei. Neamul Cărăbăț a avut un rol însemnat în istoria medievală a Țării Moldovei. Parohul Bisericii „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” Leontie Lilicu în fața ușilor împărătești. Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 iulie 2018
  3. Potrivit cercetătorului Alexandru Cerga, prima biserică cu hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” din Logănești a fost atestată în 1797. Lăcașul sfânt era din lemn, acoperit cu stuf, îndestulat cu podoabe, veșminte și cărți. În 1862, în localitate funcționa o școală elementară, transferată în 1876 într-un nou edificiu. La începutul secolului al XX-lea, satul avea 258 de case, în care locuiau 1 324 de oameni. În localitate funcționa o școală de băieți cu o clasă, unde se învăța în limba rusă. Sătenii dețineau împreună cu țăranii din Pulbereni, 1 440 desetine de pământ. Armeanul Grigore I. Manuc Bey het twee keer soveel grond as 3,238 dosyn besit. Onder die deelnemers aan die Groot Oorlog of die Eerste Wêreldoorlog (1914–1918) noem ons Afteni I. Ababii, Teodor Gh. Antohi, Afteni I. Bulac, Toma I. Bunesco, Gheorghe I. Butnariu, Vasile A. Gaburici, Nistor Gh. Guba, Ion Gh. Morariu, Ion Gh. Sturzu. In 1923 was daar 520 bewoonde geboue in die dorp, 484 huishoudings, 'n windpomp, landelike poskantoor. Die stadsaal is in Șișcani geleë. In die dertigerjare is bouwerk aan die nuwe sosiale doelwitte en herstel van infrastruktuur in die omgewing uitgevoer. Tussen 1936 en 1937 is 300 000 lei toegewys vir die bou van twee klaskamers en die huis van die skoolhoof, en sodoende 'n nuwe skool gebou. In 1936 is werk gedoen met "Caterpillar" -motors op die Dahnovici - Stolniceni - Logănești -segment op 'n segment van 12 km. En 'n jaar later, in 1937, is 'n brug van 7 m ter waarde van 42 000 lei in Logănești gebou. Gedurende die Tweede Wêreldoorlog het die inwoners van die dorp Loganesti deelgeneem aan die groot wêreldverbranding in beide die Roemeense en die Sowjet -leër. Opeenvolgings van die viering van 560 jaar van die dorp Loganesti. Foto: 27 Augustus 2017. Huidige argief van die stadsaal van Loganesti
  4. Net soos op ander plekke in Sowjet -Moldawië, is die inwoners van Loganesti blootgestel aan deportasies, hongersnood. Meletie Moraru, die burgemeester van die gemeente Logănești in die jare 1995–2003, onthou dat sy ouers tydens die hongersnood peetouers was vir 'n gesin "wat 'n troue gehad het met 'n bak sap - dit was die hele troue". Boere uit die dorp Loganesti in die atmosfeer van 'n Moldawiese tapyt. Van links na regs: Natalia Movilean, Elena en Chiril Catan, Meletie Moraru (burgemeester van die dorp Logănești in 1995–2003). Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 Julie 2018
  5. Tussen 1949 en 1953 was drie kolkhozes aktief in die omgewing: "Cuibishev", "Mikoyan" en "Stalinist". Na die dood van Iosif Vissarionovich Stalin (1878–1953), hoofsekretaris van die KP van die USSR (1922–1953) en premier van die Sowjetunie (1941–1953), gedurende 1953–1980, was die Kolkhoz “Дружба” geaktiveer in Loganesti. ("Vriendskap"). Die eerste president van die kollektiewe plaas "Drujba" (1953–1959) was die oupa van Chiril Gaburici (wat sy oupa se naam en van dra), premier van die Republiek Moldawië van 18 Februarie 2015 tot 22 Junie 2015. In 1972 beloop die wêreldwye produksie van die dorp 1,2 miljoen roebels, produksie - 819 duisend roebels, insluitend wingerdbou en vrugtebou - 287 duisend roebels, veeteelt - 205 duisend roebels, tegniese gewasse - 131 duisend roebels, graan - 65 duisend roebels. Die netto inkomste was 180 duisend roebels. Op 1 Januarie 1973 was vaste bates 2,0 miljoen roebels werd. Daar was 35 trekkers, 17 vragmotors, 7 maaidorsers in die huishouding. In die jare 1980–1994 word die gesamentlike huishouding uit die omgewing die "Logănești" sovkhoz genoem, en tussen 1994 en 1998, CAP "Logănești". Maria en Chirilă Toderaș (gebore in 1933), ouers van sewe kinders, gerespekteerde mense in die omgewing. Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 Julie 2018
  6. Onder die toponieme aspek van die dorp Logănești lei ons die volgende terme af: Bucium (3 km van Hâncești), Ciuta, Cloanța, Șiereni, Șucvenil. Ciuta beteken byvoorbeeld "takbokke". Mahala de Jos, Mahala de Sus is bekend. In die oostelike deel van die omgewing is daar klowe met die volgende name: Budăi, Cornul (horingvormig), Irești (naby die dam), ens. Daar is fonteine ​​wat na Cogâlnic vloei. Daar is ook die valleie van Valea Cailor, Clanța (waar die skaapkrale was, daar is fonteine), Grosu (waar daar 'n skaapstal is). In 'n stroomgebied is daar die Șuierenilor -kloof wat na Cogâlnic lei. In 'n ander rigting is die klowe van Mărculesei, Laiu, Mitocul, Fâneței, Ciuta (daar was ook 'n plas waar die kinders gebad het). Santa Nistor Topala was 'n boer wat al die bronne in die dorp versorg het. Van hom het die bron van Topală in die kollektiewe geheue gebly, op die plek genaamd Fântâna Tâlharului, 'n topofobie, 'n ruimte waar 'die span van Cotovschi gewerk het'. In daardie gebied "is daar dorings wat selfs mossies nie daardeur kan ingaan nie". By die Winery was daar 'n pragtige fontein.Opeenvolgings van die dorp Logănești, rn. Hâncești. Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 Julie 2018
  7. Naby die skaapkraal, aan die rand van die dorp, "het wolwe altyd gedraai."
  8. Die dorpenaars is gelukkige, geestelike mense, hulle spot met moeilikheid. Die swartbessie -gegiste drank word byvoorbeeld "muriovka" genoem.
  9. Sodra die 'inheemse' burgers van die dorp 'n lys gemaak het van al die 'Venesiërs' (nie-inboorlinge van die omgewing), het hulle 'n lys gemaak met landbou-werk, dit in 'n bottel sjampanje gesit en dit in die grond begrawe vir toekomstige geslagte. Om uit te vind waar die wingerdstok vandaan kom. "SLoganesti, pragtig in enige seisoen. Foto: 22 Maart 2018. Huidige argief van die stadsaal van Loganesti
  10. Anders as ander plekke in die omgewing (Stolniceni, Ciuciuleni, ens.), Het die mense van Loganesti nie baie byname nie. "Veral diegene van Mahala de Sus het byname ... jy kan hom nie daar vind sonder byname nie". Al die inwoners van Loganesti met die naam Rusu word in werklikheid in dokumente as Rotaru aangeneem. Hulle is veronderstel om van Russiese etniese oorsprong te wees. In die omgewing was daar 'n tradisie dat die grootouers se naam deur die kleinkinders gedra moes word.

Ion Valer Xenofontov, doktor in die geskiedenis